Specialia generalibus derogant?

De marți 5 octombrie OUG 117/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 951, prevede că „munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile calendaristice după efectuarea acesteia.”. Anterior modificării aduse Codului muncii, termenul disponibil era de 60 de zile. Prevederile OUG au intrat în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial, cu excepția prevederilor privind sancțiunile prevăzute prin aceasta ordonanță care intra în vigoare la 15 zile de la data publicării, respectiv din 20 octombrie 2021.

.

Această modificare a fost necesară, conform motivării actului normativ, pentru a flexibiliza raporturile de muncă prin crearea posibilității compensării muncii suplimentare cu timp liber corespunzător într-o perioadă mai mare de timp și asigurarea desfășurării activității angajatorilor în bune condiții.

.

Codul muncii stabilește că un salariat poate presta munca suplimentară dacă este de acord și nu îi poate fi impus acest lucru de către angajator. Dacă salariatul se opune să lucreze peste program, cu atât mai mult cu cât nu are orizontul cert că va fi remunerat corespunzător, atunci nu poate fi sancționat disciplinar (deci nu constituie abatere disciplinară).

.

De asemenea, a fost modificată definiția muncii nedeclarate în cazul contractelor cu timp parțial și s-a modificat și amenda pentru primirea la muncă a unui salariat cu depășirea duratei timpului de muncă stabilită în cadrul contractelor individuale de muncă cu timp parțial, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 105 alin. (1) lit. c), de la 10.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei; la un interval de la 10.000 lei la 15.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei.

.

Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv ore suplimentare, ceea ce înseamnă că, pe lângă cele 40 de ore de muncă, angajatul poate presta suplimentar doar 8 ore în decursul unei săptămâni sau, mai exact, 96 de minute în fiecare zi. Doar prin excepție, cu tot cu orele suplimentare, poate depăși 48 de ore pe săptămână dacă, într-o perioadă de referință de patru luni calendaristice, media săptămânală nu depășește 8 ore suplimentare.

.

Imperativul legii e că munca suplimentară nu poate fi impusă. Dacă salariatul se opune să lucreze peste program, cu atât mai mult cu cât nu are orizontul cert că va fi remunerat corespunzător, atunci nu poate fi sancționat disciplinar (deci nu constituie abatere disciplinară) și nu poate fi dat afară din această cauză.

.

Același cadru legal stabilește că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 90 de zile după efectuarea lor. Dacă nu poate oferi ore libere, angajatorul este obligat să îi remunereze munca suplimentară salariatului, prin adăugarea unui spor la salariu, care nu poate fi mai mic de 75%.

.

Merită menționat și faptul că angajatorii care nu plătesc orele suplimentare salariaților, pe lângă o amendă de până la 3.000 lei/salariat, riscă și o acțiune în instanță pentru plata orelor suplimentare.

.

Sursa de informare folosită: ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 117 din 4 octombrie 2021pentru modificarea și completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*